„Schimbări”-Bianca Elena

happy puppy

*Vremea,ceasul,toate se schimba
Si daca te uiti putin in oglinda
Vei vedea cea mai mare schimbare:
Tu,dar asta nu e o eroare.
Normal e ca viata sa-ti dea ceva nou,
Sa iti dea o sansa sa fi un alt om,
Gaseste in tine tot ce este bun
Si ce este rau,tu,lasa in drum.
Pe cap palaria cu amintiri porti,
Iar sufletu-nchide si deschide porti.
Vin oameni si pleaca,si clipe se nasc
Iar amintiri noi iti apar pe un vreasc.

Sunt langa tine orice ar fi…
Tu poti sa te schimbi de-acum zi de zi.
Asta nu e motiv de speriat,
E ceva nou si de apreciat.
Tu,crede in tine,ca vei fi mult mai bun
Si to ce-a fost rau se va face doar scrum
Si fii fericit fiindca ai avansat
Si ai alt capitol de explorat.*

 

„Micha”-Bianca Elena

love

CAPITOLUL 1-„Primul pas”

De la casa batranilor Stancea pana in deal,la unchiul Stu,nu era mult de mers,dar lui Micha i se parea un drum interminabil.La cei unsprezece anisori ai sai, Michelle Crusoe sau Micha,cum il alintau cunoscutii, repeta zilnic drumul asta pentru a duce cate unele la unchiul Stuart.Piciorusele lui bateau,pe zi ce trecea,mai alene,pamantul plictisitor de tara,al Vistei, pe care il invatase pe derost,mai cu seama ca statea la bunici in fiecare vara,cand parintii erau la munca.Nu avea mai nimic de facut,decat sa se joace cu cativa vecini,prin praful din fata portii,in dogoarea anului 1990.Ionut si Liza erau mereu pe ulita la joaca,mai ales ca in timpul vacantei nu aveau nimic de facut.Tot ce stiau ei despre ce se petreaca printre vecini era ca Micha vine in fiecare vara si sta cate o luna.Barfele dintre vecini nu ii afectau deloc.Treaba lor era sa isi petrecea timpul in mod spontan.Asa cum se asteptau,Micha s-a intors si in vacanta asta ,deoarece scoala se terminase iar parintii lui nu puteai avea grija de el pe timp de vara.Plecarea il afecta,dar isi distragea atentia cu Liza si Ionut la iesirile pe ulita.

Copil,copil,dar toti copiii au sentimente,iar copilasul nostru era indragostit nebuneste dupa o colega de clasa.Desigur,ei nu i-a spus niciodata asta.Timiditatea varstei fragede l-a facut sa-si tina ascunse toate gandurile pline de speranta la adresa Tildei.Cu toate acestea,cei doi invatacei tineau legatura ca doi tovarasi de joaca,chiar daca ea vara ramanea in Anglia,iar el venea aici,in Vista.Nu avea ce face.Nascut acolo,pe vremea cand era si unchiul Stu in strainatate,s-a obisnuit cu lumea si a invatat limba in paralel cea romana.Dupa ce a facut rost de bani,unchiul sau s-a intors in tara si si-a cladit o casuta in sat,aproape de casa parinteasca.

<< Dragostea si gandurile nu-ti dau pace.Atunci cand esti copil sunt cel mai greu de controlat.>>Degeaba ii avea Micha prieteni de joaca pe Liza si Ionut,daca mintea lui zbura tot la Tilda.Ori de cate ori bunicii lui trimiteau scrisori in Anglia catre mama baiatului,acesta lasa la randul sau o scrisoare pentru Tilda.Tilda la randul ei,impreuna cu parintii lui Micha,raspundea inapoi.Astfel,cei doi tineau legatura fara a sti ce le rezerva viitorul.

Doi ani au trecut,istoria s-a repetat. In fiecare vacanta de vara,flacaul nostru a venit pentru a sta la bunici,iar prietenia sa cu Tilda a devenit din ce in ce mai stransa si mai nerabdatoare.Cei doi simteau ca este ceva mai mult decat o simpla prietenie,insa,la 13 ani,cine poate sa vorbeasca despre iubire?Cand se-ntorcea in tara ducea dorul Tildei,insa se intelegea din ce in ce mai bine cu Liza si fluturii au inceput sa zboare.Ambele fete au inceput sa isi dezvolte caracterul lor,iar Micha devenea confuz.Asta nu l-a oprit sa o iubeasca pe Tilda.Aceasta vara avea sa-i schimbe viata.

30 mai,1992,o zi memorabila pentru el,o zi banala pentru voi.Micha s-a trezit tulburat.Visase pe Tilda care se juca cu un alt baiat.Un baiat brunet,cu ochii caprui…la fel ca el…dar nu era el..si il chema cu A..Aus…sau Aust…nici el nu stia.Asta a fost doar unul dintr gandurile care l-au urmarit toata ziua.Era ca el,dar nu era el,si de ce se intelegeau asa bine?In intreaga dimineata a fost agitat si gelos si nu stia ce sa faca.Atunci si-a spus:
„-Daca nu eu,atunci nimeni nu o sa o aiba pe Tilda!”

A luat un pix si a inceput sa scrie pe o foaie gasita cu greu,tot ceea ce simtea.

„Dear,Tilda,

I have something to tell you,but i’m afraid.I’m afraid that you will laugh when you will read what i’m witing.So,please,don’t do this.

I like you.I love you.And i’m afraid to lose you.Please understand me and if you feel the same things ,tell me.Take care!

With love,Micha.”

 

love

 

CAPITOLUL II-„Vestea”

14 iunie,1992. Zilele continuau sa treaca in satul Vista.Intre timp,in Anglia,lucrurile stateau diferit.Aici in tara,Micha astepta cu nerabdare raspunsul Tildei.In paralel,petrecea timpul mai mult cu Liza decat cu Ionut,care era ocupat cu meditatiile.Asteptarea il inducea in eroare si nu intelegea de ce trecusera deja 2 saptamani si nu primise niciun raspuns din partea Tildei.Se gandea: oare o fi ras?Oare nu simte la fel?Daca nu mai vrea sa mai vorbeasca cu mine?Liza observase ca era ceva in neregula cu el si in spirit de prietenie incerca sa ii fie alaturi.

– Ce este cu tine?Esti schimbat de la o vreme…intreba Liza.

-Nu am nimic…nu ma odihnesc bine de cateva zile.Asta este tot,raspunse Micha.

-Nu te cred.

Urma o liniste apasata.Insa Liza nu se lasa pana nu obtinu un raspuns concret.

-Hai sa mancam o inghetata,vrei?Poate asta o sa te faca sa te simti mai bine.Plus ca mie chiar mi-e pofta.

-Hai,zise Micha,dar daca nu e cu ciocolata,eu nu mananc.Mie imi place doar inghetata cu ciocolata.Ba nu.Inghetata cu ciocolata si cu alune.

S-au scuturat de praf si au luat-o usor la pas.Liza a inceput sa-i povesteasca lui Micha cum e la ea la scoala,cum sunt colegii de clasa,si cum ca ii place de un baiat care invata in clasa alaturata.O pura coincidenta s-ar zice.Dar soarta le face pe toate…Amintindu-si iar de Tilda,baiatul asculta cu mare atentie la povestirile fetei in timp ce pe dinauntru se macina din ce in ce mai tare.Fata vorbea,el asculta si se macina,si se macina.Dar pana cand?Sufletul sau rabufni si cu lacrimi in ochi striga:

-Gata! Ajunge!Stiu cum este sa iti placa cineva din scoala.De ce imi vorbesti tocmai despre asta?Ti-a spus cineva ceva?

-Cine sa-mi spuna ce?Si de ce te iei de mine?Doar iti povesteam si eu…de unde sa stiu eu ce e in mintea ta?

-Pai,in Anglia,sunt coleg de clasa cu o fata pe nume Tilda.Si m-am atasat de ea doar ca nu am avut curajul sa i-o spun pana acum.Doar ca acum 2 saptamani,am profitat de faptul ca sunt departe si pot sa ma destainui fara sa am emotii,asa ca am facut-o printr-o scrisoare.

-Si ce i-ai spus?ce s-a intamplat?

-Tu chiar nu sti?intreba curios Micha.

-De unde sa stiu,mai?se rasti Liza.

-Nu s-a intamplat nimic.I-am scris ca o plac si ca nu vreau sa rada de mine din cauza asta.Si daca simte si ea la fel astept raspunsul ei,doar ca nu a mai raspuns.Pana acum mi-ar fi raspuns si nu sunt sigur daca nu simte la fel,daca nu vrea sa mai vorbeasca cu mine sau cine stie ce s-o mai fi intamplat?…

Liza l-a cuprins in brate incercand sa il calmeze.Cei doi si-au continuat ziua impreuna,in absenta lui Ionut care avea sa nu mai vina.Temele la meditatii ii ocupau prea mult timp,de aceea iesea foarte rar afara.Parca lasa timpul se scurga numai pentru Micha si Liza.

Intre timp in Anglia,Tilda afaland niste vesti,se pregatea de plecare.Aflase ca parintii ei aveau sa ajunga in Romania sa lucreze cu o companie care le promisesera multi bani.Ceea ce face situatia mai amuzanta este ca,locul unde aveau sa vina era chiar la granita dintre satucul Vista si oraselul de care era legat.Tilda era incantata ca stia ca daca ar veni aici s-ar putea intalni cu Micha,mai ales ca citise scrisorica baiatului si abia astepta sa discute cu el fata in fata.Dar cine a zis ca nu simtea reciproc?Si ea il placea,de aceea dorinta ei de a-l revedea era mai mare.

In Vista,destinul pregatea o surpriza pentru amantrei.Lipsa raspunsului Tildei il seca pe Micha de puteri.Insa Liza i le dadea la loc.Clipele cu ea pareau din ce in ce mai placute.Orele treceau repede,iar atentia lui zbura,usor usor,de la Tilda catre Liza.Data de 15 a trecut mai repedere ca niciodata.Au stat impreuna toata ziua,au ajutat in curtea bunicilor lui Micha si au ras cu pofta la toate traznaile care apareau.Si  urmatoarele zile la fel,pana pe data de 17,cand situatia a luat o intorsatura brusca.

sad-little-boy

 

CAPITOLUL III-„Învăţătura”

 

Dupa ce au pierdut inca o zi in lipsa lui Ionut,omitand sa il mai cheme afara,dupa ce luasera cina fiecare la casa lui,Micha simti iar dorul Tildei  si  se gandi sa o scoata pe Liza afara pentru a-si reveni.Isi lua papucii in pcioare si merse alene pana la poarta Lizei.Stelele parca-i vorbeau si nu intelegea de ce are un presentiment atat de puternic in legatura cu Tilda.Crezand ca e subconstientul lui si ignorand gandurile,striga la mama Lizei care facea ultimele treburi prin curte:

-Tanti Florica,sarut mana!Liza doarme?

-Da’ ce treaba ai tu la ora asta tarzie cu Liza?Nu ai vazut cat este ceasul?Du-te acasa ca va mai vedeti si maine.Nu e de-ajuns ca ati umblat brambura prin sat toata ziua?zise mama Lizei.

-Stiu,tanti Florica,dar o mai puteti chema doar un minut,macar?

Liza auzind discutia interveni:

-Hai,ma mama,nu auzi?Doar un minut.

Si primind acordul maica-sii,iesii in poarta.

-Ce s-a intamplat de ma scoti la ora 10 din casa?Tocmai imi ziceam rugaciunea de seara.

-Stiu ca e tarziu,dar ma simt asa ciudat si am nevoie sa stau cu tine…

Fata auzind acestea se inrosi.Micha o lua de mijloc si o trase mai incolo de gard sa nu se auda tot in curte,apoi continua:

-Ia zi,te-ai simtit bine in ultimele zile?Nu e asa ca a fost frumos si ca ne-am distrat?

-Glumesti?Nu m-am mai simtit asa bine nici cand a venit verisorul meu de Craciun.Nu am mai ras asa bine cu nimeni.Nici macar cu Ionut.Dar,tu de asta ai venit sa ma scoti afara?

-Pai am aflat ca pe data de 18,adica maine,o sa fie un targ cu parc de distractii in apropiere de oras.Vrei sa mergem?

-De asta m-ai chemat afara?De ce nu m-ai intebat inainte sa intru in casa?

Adunandu-si toate puterile,Micha raspunse:

-Defapt.Si de asta am venit dar,mai ales,sa-ti spun ca eu m-am simtit foarte bine cu tine.Cu nimeni nu am mai ras asa…-zise el cu gandul la Tilda-si vreau sa sti ca mie…

-Tie…?

-Mie imi…

-Tie iti…?

-Mie imi place…sa petrec timpul cu tine….mie imi place de tine…-raspunse Micha cu glasul pierdut.

La auzul acestor vorbe,Liza sari de gatul baiatului fericita ca sentimentul e reciproc.Se atasase foarte mult de el dar nu stia cum sa ii spuna.Se asezara pe bancuta de la poarta,pe care o pusese taica-sau de dimineata,si imbratisati se uitau la stele fara a mai zice niciunul nimic.

Cate dezastre poate aduce nesiguranta si lipsa sperantei?

In timpul asta,in Anglia, cu speranta in bagaje si suiti in avion,Tilda si parintii ei se gandeau la ce va fi cand vor ateriza in Romania.18,iunie,ora 13:30,Tilda a aterizat in Romania.Totul era necunoscut pentru ea.Nici limba nu o intelegea,iar singurii cu care putea discuta erau parintii ei.Dupa o calatorie cu autocarul si cu taxiul,Tilda a ajuns la un hotel anonim in apropiere de Vista.Micha si Liza erau la targ,din nou fara Ionut.Baiatul nu mai avea teme,dar ei voiau sa fie singuri.Se citea fericirea in privirea lor,dar in ochii lui Micha erau mult mai multe.Se simtea agitat si nu intelegea de ce.In paralel,Tilda impreuna cu familia ei hotarase sa iasa la o plimbare,tinand cont ca au timp liber pe tot restul zilei.Targul nu era departe de hotelul in care se cazasera,si auzind muzica si harmalaia,vazand ca multa lume se duce si se intorce de acolo,hotarasera sa mearga si ei.Poate e rost de voie buna.Si Tilda se simtea agitata si nu stia de ce.Poate ca din cauza emotiilor?Daca se va intalni cu Micha din greseala?Oricum pe parintii ei avea sa ii roage inainte de culcare sa o duca sa se intalneasca cu Micha.Ajunsi la targ,dupa o lunga plimbare,se asezara pe o bancuta.Tilda,cu o vata de zahar in mana se uita curioasa prin multime la ce face fiecare,in speranta ca poate il vede pe Micha.Trecura 10 min,ea tot se uita.Trecuta 20 de minute,chiar 30 si nu il vazuse.Nu stia ce sa faca pentru a-l intalni mai repede si sa-i dea biletelul pe care si ea i-l scrisese la randul ei.Pana cand auzi in spatele ei o voce cunoscuta care spunea:

-De cand petrec timpul cu tine am si uitat de Tilda.Ti minte cand am inceput sa plang in fata ta?Nici nu stiu de ce am facut asta.Daca stiam ce distractive sunt clipele cu tine nu ii mai trimiteam scrisoarea aceea Tildei.Oricum,nici nu s-a obosit sa imi raspunda la ea,asa ca mie de ce sa imi mai pese?

Tilda s-a intors brusc,atragand-o vocea.Surpriza a fost foarte mare cand l-a vazut pe Micha de mana cu Liza,dar mai mare pentru Micha cand a vazut-o in fata lui pe Tilda,cu ochii plini de lacrimi.Fata s-a ridicat,a scos din gentuta ei un biletel pe care i l-a intins baiatului si a plecat ignorand vorbele baiatului.El ar fi vrut sa fuga dupa ea,dar multimea de oameni l-a impiedicat si l-a blocat in centrul disperarii.Speriat si realizand ce a facut,Micha a deschis cu ochii incetosati biletelul primit de la Tilda:

 

„Dear,Micha,

I know what you feel because i feel it too.I am too shy to tell it face to face,so i will write it here. I like you.I love you.And i’m afraid to lose you.I’m so happy that we have the same feelings.

With love,your Tilda. ”

Ramas cu biletelul in mana,inconjurat de o lume nebuna,Micha a realizat de la o varsta frageda ca rabdarea,atunci cand iubesti pe cineva,este una dintre cele mai mari atributii pe care trebuie sa le ai si ca teama nu-si are rostul.Din acel moment,reintoarcerea sa in Anglia nu mai avea acelasi gust,dar nici mutarea sa definitiva aici.O pierduse si pe Liza,iar Tilda nu voia sa mai auda de el.In Anglia linistea avea sa fie cea mai asurzitoare durere pentru totdeauna…dar…cine stie?Oare mai aveau ei vreo sansa vreodata?Nimeni nu stie ce ne rezerva viata.Cu totii traim in sperante,mai cu seama ca toata lumea greseste.Speranta ramane temeiul de baza,dar,adevarul e ca niciodata nu sti ce iti rezerva viata.

„Copil-adult”-Bianca Elena

childhood

Sunt un simplu copil
În devenire-adult,
Dar de mă joc puţin
N-am nimic de pierdut.

Mă trezesc dimineaţa
Şi-n loc să m gândesc
C-am mai pierdut o zi
Prefer doar să zâmbesc.
Las geamul să deschidă
Inima mea cu soare,
Iar florile apuse
Îşi iau uşor culoare.
Şi vântul,chiar de bate,
Să bată-n părul meu,
Să simt doar libertate
Şi că-i aşa mereu.
Iar ploaia,chiar de cade,
Să cadă-n palma mea,
Să spăl durerea care
M-a înecat cu ea.

Trebuie doar curajul
Să îmi schimb peisajul…
Ca zilele să fie
Pe placul meu mereu.
Iar clipele pierdute
Vor fi recuperate
Cu-aceasta poezie,
Când îmi va fi mai greu.

„1000 de gânduri”-Bianca Elena

ganduri

Poţi să spui 1000 de vorbe,
Poţi s-araţi 1000 de lucruri,
Dar niciunul n-o să îţi aprobe
Ce simţi ca 1000 de gânduri.

Poţi să asculţi 1000 de piese.
Poţi să cânţi şi 1000 de strofe.
Dacă ele n-apar şi în vise
Sunt doar nişte versuri amorfe.

Poţi să vezi şi 1000 de drumuri,
Să urmezi peste-1000 de semne…
Nimic ca 1000 de gânduri
N-o să te ghideze mai bine.

Şi tăcerea să lase cărare
Şi să te ghideze spre soare,
Căci nimic nu te-aduce la mine
Ca 1000 de gânduri spre tine.

„One night”-Bianca Elena

Love

O sticlă de şampanie
Sau un pahar cu vin
E tot ce vreau acum
Cu tine să închin.
Să mă priveşti în ochi
Şi dulce să-mi şopteşti
Că niciodată-n viaţă
N-ai să mă părăseşti.
Să mă înclini pe spate,
Să mă săruţi cu dor,
Şi în întreaga noapte
Să mă ajuţi să zbor.

O noapte printre stele
Cu tine să petrec,
Să simt că dimineaţă
N-ai să mă laşi să plec.

„În taina nopţii”-Bianca Elena

night

Hipnoză-dulce-unde mă duce?
Aş vrea să povestesc oricui…
Ce vis,ce dulce,ce ape-n cruce…
Ce ochi,ce lacrimă pe cui.
Ce drum separă şi astă-seară
O casă-a mea-,de-o casă-a ta-?
Răman cu inima amară
Şi beau din sticlă,tot p-aşa.
Doar briza nopţii mă opreşte
Să suflu peste…să suflu peste,
Trecutul ăsta de poveste
Ce nu mai este…nu mai este.
Apar în noapte-ce rupestre!-
Doar amintiri gravate-n ziduri.
Şi urmele lăsate-n zestre…
Pe faţa mea apar doar riduri.
Invocă Luna să te-asculte,
Invocă Cerul să te ierte…
Nimeni nu poate să-ţi ascundă
Picturile de pe perete.
În taina nopţii stai şi-ascultă
Liniştea care te doboară.
Gândeşte-te ce te frământă:
Că nu voiai să fie seară.

„Dacă aş…”-Bianca Elena

melancolic girl

Dac-aş avea putere-n braţ
N-aş folosi-o să te bat…
Cu ea te-aş întoarce să vezi
Din urmă ce-ai putea să pierzi.

Dac-aş avea dolari şi lei
I-aş împărţi numai cu ei,
Cu cei ce-acum nu pot vedea
Din sărăcii postarea mea.

Dac-aş avea o haină neagră
Nu aş speria lumea pe stradă…
Aş transforma-o dintr-un spin
În Cerul,Pâinea şi în Vin.

Dac-aş putea să-ntorc acum
Lumea şi-ncă juma de drum
N-ar fi de-ajuns să mă conving
Că-i bine tot ce-am dat la schimb.

Dac-aş avea ce-am scris mai sus
Totuşi,nu cred c-ar fi deajuns
Să fac tot ce ieri mi-am propus
Iar,astăzi imi doresc nespus…

„Barbut”-Bianca Elena

stil io

Stai fresh din cap până-n picioare
Şi fă-te că nimic nu doare,
Şi când au lumea mai frumoasă
Tu fă-te scut şi dă-le plasă!
Aşează cărţile pe masă
Şi fă-te că nu iţi mai pasă.
Ia tot fără un pic de milă,
Aruncă cifrele în silă.
Tu eşti mai mult decăât atât,

Decât un amărât barbut.

Nu ai motive sâ stai mut
Deci fi ce vrei şi ce ai vrut!
Tu eşti mai mult decât atât.
Tu eşti pasiune şi voinţă,
Mai mult decât un om pierdut.
Tu eşti un vis şi o fiinţă!

„Love and wine”-Bianca Elena

love and wine

Ia loc!Fă-te comodă!

Bea un pahar cu vin!!

Fumează o ţigară

Şi-aşteaptă-mă că vin!

Întinde canapeaua,

Poartă ceva lejer!

Aruncă şi jarteaua…

Ajung repede,sper!

Pe buza ta să scrie

Ecou şi armonie…

Pe rochia ta să fie

Doar vis si nebunie,

Iar mâna ta cea fină

Şi ochii făr’de vină

Să fie gata-n taină

Să dea jos a mea haină.

Sărutul tău s-astupe

Cele mai grele lupte

Şi trupul tău să cadă

A luptei mele pradă.

Doar gândul să se-audă

Şi norii să se-ascundă,

Că vin din nou acasă,

Nebuna mea mireasă!